Leziunile articulației gleznei

Luxațiile (deformări) și leziunile ligamentelor gleznei se numără printre cele mai frecvente leziuni. Pe baza datelor din țările comparabile, se poate estima că peste 1 milion de persoane suferă leziuni ale gleznelor în Germania, în fiecare an. Complexul exterior de ligamente ale gleznei este afectat în 85% din cazuri.



Cauze

Ligamentele de la nivelul articulației gleznei se pot întinde excesiv și chiar se pot rupe din cauza răsucirii piciorului, cu sau fără aplicare de forță din exterior. Astfel de leziuni leziuni se produc, deseori, în timpul activităților sportive. Cele mai frecvente aici sunt leziunile acute ale gleznei, responsabile pentru aproximativ 15 până la 20% dintre leziunile suferite în sport. Sporturile care presupun schimbări frecvente și rapide de direcție, sărituri și contactul cu alți jucători prezintă un risc special pentru structurile ligamentelor gleznei. Sporturile în care incidența leziunilor acute ale gleznei este deosebit de ridicată sunt mai ales fotbalul, baschetul și voleiul.

Riscul unei noi lezări a gleznei este ridicat, mai ales în rândul sportivilor. Aproximativ o treime dintre pacienți suferă o nouă leziune a gleznei în următorii 3 ani; pentru sportivi, aceasta înseamnă 73% din cazuri. Ulterior, mulți pacienți semnalează slăbiciune minoră la nivelul gleznei, durere la mers sau alergare, ușoară umflare și instabilitatea articulației gleznei.

Tipul leziunii ligamentare

85% dintre leziunile aparatului ligamentar superior al gleznei afectează ligamentele laterale, ligamentul lateral anterior fiind, la rândul său, cel mai frecvent afectat. Se pot produce și leziuni ale gleznei inferioare. În timp ce leziunile izolate ale gleznei inferioare sunt rare, estimările indică faptul că 10% din pacienții cu instabilitate laterală cronică la nivelul superior al gleznei, suferă de instabilitate și la nivelul celei inferioare.

Gravitatea leziunii și simptomele

Leziunile ligamentelor gleznei se împart în 3 grade de severitate:

Nivelul I (ușor):

Întinderea ligamentelor cu ruptură macroscopică, umflare ușoară și/sau sensibilitatea structurilor afectate. Fără sau cu minime pierderi ale funcției, de regulă fără sângerare internă, fără instabilitatea mecanică a gleznei, fără probleme de suport al greutății.

Nivelul II (moderat):

Ruptură macroscopică parțială cu intensitate moderată a durerii, umflare și sensibilitatea structurilor afectate. Afectarea funcției ușor până la moderat și instabilitatea gleznei ușoară până la moderată; frecvent sângerare internă și probleme de suport al greutății.

Nivelul III (sever):

Ruptura totală a ligamentului cu umflare pronunțată, hematom și durere. Pierderea funcției gleznei, precum și mișcări și instabilitate anormale, pronunțate, sângerare internă, fără capacitate de suport al greutății.

Diagnosticare

mai întâi, medicul examinează piciorul pentru a observa limitările mișcărilor, creșterea gradului de încălzire, umflarea, înroșirea, oase ieșite în afară etc. În cadrul consultului sunt clarificate circumstanțele în care s-a produs leziunea, se stabilește unde este locul dureros, precum și dacă zona respectivă a mai suferit leziuni sau afecțiuni în trecut. În funcție de concluzii, se realizează și alte proceduri de testare precum radiografii sau MRT.

Terapia

Tratamentul aplicat devreme pentru mobilizarea funcțională a leziunilor ligamentelor gleznei a fost stabilit ca standard modern. Include aplicarea regulii PRICE (protecție, repaus, înghețare (n.tr. gheață), compresie, elevare) imediat după producerea leziunii. Puteți începe să faceți exerciții ușoare fără greutate, după doar 48 până la 72 de ore pentru reatabilirea paletei de mișcări și a forței musculare. După remedierea umflării, articulația gleznei este stabilizată cu ajutorul unei orteze și se restabilește treptat suportul greutății în decursul a 2 până la 4 săptămâni.

Este de dorit asocierea cu un antrenament sensomotor și ar trebui să înceapă cât mai devreme posibil – de obicei după 3 până la 4 săptămâni.

Operația, da sau nu?

O trecere în revistă completă în scopul comparării imobilizării cu tratamentul funcțional aplicat devreme a indicat faptul că tratamentul funcțional este semnificativ superior imobilizării pe termen mai lung:

  • Pe termen lung, mai mulți pacienți și-au reluat activitatea sportivă în care erau implicați la momentul când au suferit leziunea
  • Participarea la activități sportive este reluată mai rapid
  • Un număr mai mare de pacienți se întorc mai rapid la munca pe care o prestau înainte de a suferi leziunea
  • Pe termen scurt, mai puțini pacienți suferă de probleme persistente, precum umflarea
  • Mai puțini pacienți prezintă instabilitate mecanică a gleznei în imaginile radiografice
  • Mai mulți pacienți satisfăcuți de tratament


Produsele sunt prezentate în scopul exemplificării. Depinde de mai mulți factori dacă un produs este adecvat pentru dumneavoastră și dacă puteți exploata la maxim funcționalitatea acestuia. Printre factori, un rol-cheie au condiția dumneavoastră fizică, precum și examinarea medicală detaliată. Medicul sau tehnicianul dumneavoastră ortoped trebuie să decidă care accesorii vă sunt adecvate. Ne bucurăm să vă fim de ajutor.


Produse similare